despre plagiat sau "inspirarea" din texte terte

Un subiect sensibil si actual, mai ales cand astazi comunicarea virtuala este deschisa. 

Daca reglementarile legale in privinta plagierii de opere stiintifice, documente sau alte scrieri a caror rigoare determina o judecare clara a faptului de a plagia, cand e vorba de textele literare, lucrurile au fost si au ramas confuze. Este si firesc, atata vreme cat traim in Era Informatica si informatia a ajuns o marfa la fel ca oricare alta, sau, si mai mult, un mod de viata. 

Sunt convinsa totusi ca viitorul va face lumina si in aceasta problema care este dificila, controversata si sensibila/. 

Se stie ca o un autor apartine de obicei unui curent literar, unei scoli literare, unei pardigmme socio/culturale si, ca atare, influentele acestor factori externi asupra a ceea ce el scrie sunt inevitabile si chiar folositoare. Cand este vorba despre ideile unui curent literar, despre viziunea unei scoli literare, cand aderam la un concept sau la o metoda literara devenita traditie, cand ne inscriem intr-o paradigma culturala, putem spune ca suntem asimilati contemporaneitatii si ca ea ne va recunaoste mesajele, ideile personale in ansamblul de trairi generale, de pozitii si atitudine. 

cazurile d eplagiat care se refera la pasaje copiate direct, la lucrari intregi sau partiale sunt usor de depistat si pentru ele exista totusi o legislatie, chiar lipsita de rafinare a situatiilor, pentru situatiile in care un autor devine "sursa de inspiratie" prin ideile sale, altui autor, acesta imbracand in cuvinte personale gandul original al autorului sursa, nu exista prea multe cai de a face dreptate. aici, legislatia are om pata alba pe hrta sa, aspect in mare de inteles, fiind o zona sensibila in care rpea putini ar putea pretinde ca isi asuma rolul de scoatere la lumina a adevarului. Esti pe cont propriu, la cheremul oricarui agresor, tu, ca autor, mai ales daca nu ai ales calea publictatii cu orice pret. 

redau mai jos, ceea ce Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii (http://www.fjsc.ro/ro/informatii/206-Ghid-impotriva-plagiatului) a publicat pe aceasta tema, oricum mai amanuntit decat definitia saraca a DEX-ului. Voi reveni pe aceasta tema, pe masura ce timpul imi va permite.

Definiţii. Tipuri de plagiat. Cum se evită plagiatul

Plagiatul se referă la copierea unor idei, a unui raţionament, a unor pasaje sau la copierea integrală a unei opere de creaţie intelectuală, cum ar fi opera literară, artistică sau ştiinţifică. În România, Legea nr. 8/1996, consacrată protejării dreptului de autor, nu prevede noţiunea de plagiat. Plagiatul ("plagiarism" în varianta englezească) este mai mult o noţiune din limbajul academic şi mai puţin una juridică. Corespondentul juridic al noţiunii de plagiat este "reproducerea fără drept", precum şi "încălcarea dreptului de autor" ("copyright infringement"). Prin urmare, situaţiile de plagiat poate fi identificate şi sancţionate atât prin legislaţie, cât şi prin regulamentele interne (cum este cazul aici).

I.                  Definiţii

"Termenul de plagiat este folosit pentru a numi furtul de cuvinte sau idei, dincolo de limitele a ceea ce, în mod general, s-ar referi la bagajul general de cunoştinţe" (Park, 2003, p. 472). De altfel, cuvântul derivă din latinul plagarus, care însemna hoţ. Conceptul de "plagiat" a apărut odată cu revoluţia intelectuală adusă de Iluminism, curent care a pus accentul pe concepte precum autonomia individuală, raţionalitate, meritele intelectuale personale (originalitatea) şi egalitatea celor care participă la un forum de dezbatere intelectuală; în urma acestor evoluţii intelectuale, prima lege a dreptului de autor apare în Marea Britanie, în 1710 (Larkham, Manns, 2002; Middleton, Trager, Chamberlin, 2002).

DEX defineşte alstfel plagiatul: "Acţiunea de a plagia; plagiere. Operă literară, artistică sau ştiinţifică a altcuiva, însuşită (integral sau parţial) şi prezentată drept creaţie personală" (http://dexonline.ro/definitie/plagiat ). O altă definiţie spune că "Plagiatul este acţiunea cuiva de a prelua şi prezenta gândurile, scrierile sau alte creaţii ale unei persoane drept propriile sale produse" (Devlin, 2006, p. 58), iar în cei mai simpli termeni plagiatul reprezintă "acţiunea de a prezenta munca altei persoane drept propria ta realizare" (Yeo, Chien, 2007, p. 188).

Tangerine Tango

Povestiri despre luna, cand nu este acasa




Nu te-am mai văzut 
fumam, când ne-am întâlnit ultima oară
între timp, pereţii au sublimat în singurătate
au adus iarna pe care
proiectez uneori,
ca la cinematograf, un film necunoscut. 
Imaginaţia scoate din context dorinţe, aşteptări şi gust roşiatic, strivit,
în care aromele au ţesut alte realităţi.


Ascult sunetul distanţelor
în umbră, 
pantofii brodaţi, aşezaţi peste manuscrise
se inventează necontenit
ramurile castanilor
rup
rând pe rând lumina felinarelor 
într-un peisaj de culoarea prunelor
iar pe perete, luna a lasat o patâ
ca urma unui tablou vândut.


Ce să mai spun despre gustul de zăpadă? 
Nu are sonor, doar pori fierbinţi prin care ozonul
se napusteşte albastru 
devenind racoare
habar nu ai,
tu eşti doar luna,
casa mea goală în care intru 
când ninge.


2


Fulgii de zapadă sunt biblioteca 
de unicate
pe care o citeşti doar tu
un coş cu fructe albe pentru milisecunde
sau diamante în ciocul noptii.
Alege!


3




Undeva între nimic şi mâine 
ţopăie un pitic
/ nu vei uita, degeaba, nu vei uita, nu vei uita/
arunc după el cu o mandarină
şi cred că renunţă,
dar ochii lui au rămas în podea
ca şi cum ar fi fost stejarul din care l-am alungat 


ce mai stiu despre lemn,
în afara faptului că e dat cu lac 
să îşi păstreze culoarea?
Despre tine ştiu doar că nu mai ştiu
am scris când cuvintele au vrut să fie împreună…


privesc tăcerea din casă 
şi ea îmi face semn 
că sunt prea aprope, 
mi-ar trebui un vis pe care să il frământ până devine cald
mi-ar trebui o minciună, opozabilă, nestingherită
în care să îngrop motive, explicaţii şi trudă
ceva, să încapă micile fleacuri -
ziua de ieri, imagini fluctuante 
toate acele cuvinte
pe care tu
le topesti diafan într-un singur contur


aş face priză cu viitorul nepăzit
aş uita să repet. 

Tangerine Tango

Ne-am întâlnit undeva, în Africa sau China
ţin minte doar cum stăteam împreună
pe un covor de lână subţire
prin care nisipul îmi înţepa coapsele.
Mâncam alune acaju dintr-un vas de lemn 
şi banane prăjite.
Erau atât de iuţi, încât am început să râd.
Printre noi se rostogoleau mandarine
te-am îndemnat să le miroşi
pentru combinarea senzaţiilor.

Amiaza dogorea prea tare pe umerii înfierbântaţi.
Mi-am desfăcut părul prins arteziană în creştet 
ţi-am spus că soarele ne bombardează cu seminţe 
iar deşertul se naşte din scantei - secunde răsărite 
în nisipul roşu,
că sub noi creşte o pădure cu frunze de flăcări.
M-ai întrebat ce fel de fructe fac aceşti copaci
pe care îi văd numai eu? 
Fructele pasiunii, am răspuns tâmp, iar dacă vei muşca din carnea lor
vei simţi o răcoare stranie, ascunsă în miezul de foc,
iar ea te va regenera.


Dacă nu auzeam cântecul albastru vineţiu al acestei ierni
tânguind în ferestre, de o lună şi mai bine,
nu mi-aş fi amintit de tine.

urare celor care scriu

.suntem pe aici fel de fel de oameni... si ceea ce ne leaga este o foaie alba de hartie, uneori doar o pagina alba de word...  daca ma gandesc la voi, cred ca ceea ce v-as ura - si mi-as ura - pentru 2012, ar fi .. multe zile uimitoare, zile care sa ne scoata din carapacea diurnului... din casa, dintre prieteni, din liniste, din cunoscut, zile cu drumuri noi, nelinistitoare, stranii, vii, un fel de drum pe care nu am mai fost, chiar daca el inseamna o cautare in abis, in vis, in ceruri nestiute. Iar din vartejul trairilor sa ninga peste noi sensuri noi, cuvinte fara timp. 

cu drag, 

Camelia Radu

"Cartea rosie", cartea secretelor

"Cartea rosie", cartea secretelor

           Cartea rosie", cartea secretelor, a imaginilor interioare, cartea chintesenta a lumii interioare si exterioare,amandoua  legate prin nodul genial care a fost insasi mintea lui C G Jung, creatorul sau, a fost lansata la Bucuresti, de catre Editura 3 si invitatii sai de marca. Filozofi, literati, traducatori exersati, minti ale acestui timp romanesc s-au adunat pentru a prezenta ceea ce a stat ascuns, fiind prea greu de inteles, ca un mare secret spiritual si nu numai, cartea care aduna intre copertile ei cultura, arta, stiinta si spiritualitartea unei personalitati care a covarsit acest veac. 

           Desi a beneficiat de o atentie deosebita, meritata, Cartea continua sa fie un secret, mai ales acum, cand este la indemana indragostitilor de intelepciune. Ascultam cuvintele sincere ale invitatior si constatam ca, in afara de prof dr. Mihaela Minulescu, experta in tehnici jungiene si, cu siguranta, misteriosul Vaile Dem Zamfirescu, prof.dr.in psihanaliza, caruia ar trebui sa ii multumim in masa toti cei ce am tanjit dupa traducerea lui Jung ani si ani, ceilalti nu puteau decat sa atinga sensurile psihanalitice. Ca si cum ar fi pipait din exterior spre o nisa care sa le arate cum se intra in secretele acestei carti, tatonarile lor sporeau misterioasei lucrari taina, aceasta fiind denumita ba o carte "periculoasa", ba un text care te face pe alocuri sa te simti cufindat in himerele nebuniei, ba o ciudatenie uluitoare, care seamana cu rezultatul dicteului automat sau cu ale altor tehnici literare, de parca acestea nu ar fi si ele produsul unei calatorii controlate de creatori, in sinele ascuns perceptiei directe, diurne. 

Uluirea in fata acestui text, simtita chiar de traducatoare, ne face sa tatonam mult pana sa ne aventuram in exegeze, ceea ce cred ca e semn de bun simt si profunzime intelectuala.

            Totusi, Jung insusi explica tehnica de a intra in adancurile inundate de marele inconstient colectiv, vorbeste clar despre cartile negre care premerg acestei elaborari desavarsite, ca material de lucru, si de faptul ca a dat voit o forma estetica, literara,  experimentului sau. Acest demers de reorganizare, remarcabil in sine, devine astfel darul sau pentru o mai clara descifrare, pentru o integrare a continuturilor cartii in intelegerea noastra sau, cel putin, pentru a crea o interfata cu epoca. Fara estetizarea si transpunerea artistica, fiind vorba de continuturi din zona irationalului, cartea nu ar fi reusit sa isi atinga scopul, acela de imbogatire a patrimoniului stiintific si cultural universal si/sau de autocunoastere. Dupa parcurgerea sumara a cartii, a carei citire trebuie reluata mereu, devenim mai constienti de faptul ca fiecare dintre noi este traversat de arhetipuri: am putea sa ne gasim, daca riscam, macar o parte din "ingerii" care ne traverseaza viata, trairile, atitudinile, placerile si alegerile, devenind astfel mai liberi. Cred ca aceasta carte fabuloasa este o carte despre castigarea libertatii interioare, despre descatusarea din determinism. numai sa fim deschisi si sa il citim pe Jung.

             Imaginile, denumite imagini interioare, cuprind elemente de ezoterism, spiritualitate universala, dar si continuturi estetice, ale formelor si culorilor, potentarii lor, fiind in sine realizari mai mult decat artistice, minutioase, elaborate, uluitoare. In aceasta carte, Jung este un artist plastic desavarsit, cu o viziune coerenta si viguroasa, nou si stravechi in aceeasi masura. Pe de o parte, actualizeaza tehnicile miniaturistilor, pe de alta, isi asuma viziunea suprarealista, fiind de asemnea un indragostit de imaginile vechilor alchimisti, simbolurile ezoterice fiind aici cu sens si nu doar elemente strict plastice.

Multe texte sunt, pe de o parte, continuturi arhetipale, dar si poeme profunde, incifrate, in care simbolurile caapata valente noi, deoarece sunt folosite nu cu scop de a impartasi o viziune filozofica, spirituala, ci ele sunt liber exprimate, tisnite in toata nuditatea lor, asa cum cuvintele unui mare poet ne coplesesc prin pregnanta. Dialogurile de asemnea pot fi stranse intr-o ampla piesa de teatru si nu ma indoiesc d efaptul ca vor aparea cat de curand creatori care sa exploateze acest filon al Cartii rosii.

Imaginile interioare sunt atat verbale cat si plastice, atat de compozitie cat si de sens, sunt uluitoare pagini prinse intr-o tesatura complicata, astfel incat intreagul se prezinta ca o capodopera multidimensionala, asaltandu-ne toate planurile de receptare, de la cele cognitive, pana la cele emotional afective.

          Una peste alta, Cartea rosie nu este o opera de arta, dar putem spune despre ea ca este SI o opera de arta, De la realizarea tipografica, aceeasi in toata Europa, traducere, paginatie si, mai ales, continut. Este frumos atunci cand continutul este respectat prin forma, iar aceasta carte a avut parte de o echipa plina de dragoste, de bucurie.

Printre multe alte sensuri ale sale (de manual, de experiment, de mostenire culturala, deschizatoare de drumuri, integrare a arhetipurilor intr-o viziune aprope filozofica,  album de arta si realizare artistica), despre Cartea rosie se poate spune ca  este de fapt continutul intim al conceptiilor jungiene, miezul si inspiratia, modelul de lume nevazuta, interioara, care a luminat rationalul jungian, pentru marile sale teorii psihanalitice, dovada vie a muncii sisifice, marturia travaliului creator. 

             Indemnul care razbate aceasta carte pare a fi: nu te teme sa te cunosti, indiferent ce vei gasi pe drum, dar fii stapan pe tine, sigur pe tine cand pornesti in acest demers, pentru a controla si a folosi forta inconstientului si nu pentru a te lasa sorbit si anihilat de el. Cred ca, atunci cand cineva reuseste aceasta, devine ceea ce era in basmele romanesti vechi, Fat Frumos, incalecand pe calul nazdravan, cel ce manca jaratic: alesul. 

Camelia Radu

cititndu-i "sfaturile", usor ironice, usor triste, ma gandesc la aceasta carte ca la una dorita deja. 

bunavointa este un atribut al oamenilor deosebiti, ca si modestia, dar ce te faci cu agresorii deghizati in mari preocupati de viitorul literaturii: "ce ne facem, domnule, ce ne facem?" intreaba ei,  pe oamenii cu adevarat deosebiti, folosind pluralul, pentru a se baga in seama si a pune egal intre. desi, daca te gandesti un pic, egal este un semn ironic, fiind doua segmente paralele:))

multumesc pentru informatie, am gasit in citatul oferit un argument putin sugubat si cu atat mai pretios.:)

10 reguli de respectat pentru a aborda un scriitor

1. Nu afirma niciodată „whoah, ce cool e să fii scriitor!“ dacă observi că are tricoul destrămat.

2. Nu-l întreba ce gen de cărţi scrie. Etichetările sînt treaba criticilor.

3. Nu-i povesti întîmplări interesante din viaţa ta, menţionînd că s-ar putea scrie o carte după ele.

4. Nu te plînge că nu ai timp să citeşti sau să mergi la teatru pentru că munceşti prea mult. Complexele culturale sînt extrem de plictisitoare.

5. Nu te simţi obligat/ă să vorbeşti despre literatură. Un început bun ar putea fi o discuţie despre ce tipuri de băutură se găsesc la bar. Citatele din Foucault sau Lacan sînt pentru disertaţii, nu pentru conversaţii.

6. – scris ilizibil –

7. Nu-l considera expert în gramatică, punîndu-i întrebări de genul „cum se spune corect, funicular sau furnicular?“. Scriitorul scrie în limba română, nu e profesor de limba română.

8. Nu-i cere cu împrumut cărţile publicate, spune-i că o să le cumperi şi că o să vorbeşti despre ele abia după ce le citeşti.

9. În caz că şi tu scrii (şi nu arăţi ca PJ Harvey,) evită să-i plasezi vreun manuscris.

10. Dacă nu-ţi doreşti ca discuţia să se termine brusc, nu-l întreba dacă trăieşte din scris.

(Jean-Lorin Sterian)

Editura Herg Benet şi Book-land.ro vă invită la lansarea cărţii “Antume” de Jean-Lorin Sterian, joi, 10 noiembrie, ora 19.00, în The Floor Club & Culture (fostul Lucky 13), Str. Şelari 9-11 (Curtea Sticlarilor), Bucureşti.

Tablou Spicy Groceries din categoria Bucatarie, tablou pe suport de lemn

Tablou Spicy Groceries din categoria Bucatarie, tablou pe suport de lemn